Am observat in ultima vreme cu cata usurintza spunem lucruri negandindu'ne ce efect ar avea asupra persoanei de langa noi care le aude.Iti dai seama ca ai ranit, dar tot mergi inainte, pe urmatoarea treapta si mai faci si acele gesturi care inrautatzesc situatia.Nu te opresti sa spui un sincer 'iarta-ma'(este considerat a fi o slabiciune sa spui acest cuvant) si treci mai departe in alergarea te spre ceea ce numesti implinire.Nu acorzi atentie la ceea ce se merita, te ingrijorezi ce poate fi dupa prima cotitura sau ce se ascunde in spatele fiecarei usi nedeschise, te plangi ca esti prins intr'un lant de evenimente care determina a fi zile, faci planuri si te inspaimanta propria'ti umbra.Alegi compania oamenilor pt a nu te simti atat de las, si o iei de la capat, mergand in cerc, intrebandu'te ce ai facut gresit, incercand sa faci ceva diferit, iar la sfarsitul zilei esti tot acolo:ranind, improscand, fugind.Ajungi la momentul cheie, vezi inimile triste cu care ti'ai presarat drumul, si ochii intrebatori ce'ti ies in cale.
La sfarsit, iti dai seama ca nu s'a meritat, ca ar fi trebuit sa spui "iarta'ma" sa te bucuri de lucrurile frumoase si sa apreciezi o vorba buna..
PS: I'll translate it into English when I have some time..promise guys.
No comments:
Post a Comment
Your kind words make my day!!!