Sunt anumite momente in viata cand iti doresti atat de mult sa spui ce iti trece prin minte, oricui, numai sa le scoti de acolo, pt ca ai acelasi feeling ca atunci cand deschizi sertarul cu sosete..intotdeauna gasesti sosete desperecheate, intotdeauna sertarul e prea mic, si niciodata nu'l mai poti inchide cum trebuie..in special cand te grabesti.Ei, dc ai inteles descrierea, cam asta imi e starea..ma gasesc din ce in ce mai des punand o fatza si o atitudine de 'happy-very optimistic person' si uneori imi joc rolul atat d bine incat ma pacalesc si p mine..partea sad este ca atunci cand incerc sa arat celor din jur adevaratele mele sentimente si anumite pareri despre anume domenii, toti au reactii aiurea si m'am saturat ca in loc sa primesc un pic de sprijin, sa fac fatza unui "atac" de lectii primare.e ciudat cum oamenii mari cam totdeauna termina prin a face sau a spune ceea ce nu vor sa spuna sau sa faca..ma intreb cate solutii sunt pt fiecare pb si dc chiar vreau sa fac fatza provocarii fiecarei solutii si sa'mi asum responsabilitatea d a lua o noua decizie gresita.uneori viatza imi lasa impresia ca este un lant de incercari esuate, decizii luate gresit, imbinate cu disperarea de a ajunge intr'un loc linistit, in care sa te poti regasi si readuna dupa bataliile zilnice care le duci..si in general, te simti k un invingator, dar nu esti chiar unul in sensul propriu al cuvantului.ca si cum fat-frumos in realitate n'a omorat nici macar o viespe, dar atunci ce sa mai amintesc de zmeii infricosatori?..stiu ca nu oricine ar pricepe imbulzeala cu care mazgalesc pur si simplu cuvintele, si recunosc ca scriu cu ceva riscuri, dar mi le asum.
gandurile ce nu le pot spune sunt scrise pe nori, pe lacrimi de ploaie, pe zambet sincer, in imbratisarea calda si in sarutul pasionat.
No comments:
Post a Comment
Your kind words make my day!!!